Uniunea Europeana

Pe urmele imaginii Romaniei, in viziunea unui expat

22/08/2006

Publicat in revista

Business Digest
nr. 4 / 22.08.2006

Cuprins
Format PDF

Toate tarile lumii trebuie sa se confrunte cu prejudecati, dar putine sunt cele care au o imagine atat de proasta ca aceea a Romaniei.

Parerea generala este ca aici pandesc hotii si escrocii la fiecare colt de strada, ca la fiecare semafor cersesc copii si tigani, iar putinii ne-vagabonzi - daca muncesc - sunt culegatori de capsune pe alte meleaguri. Aceasta prezentare panoramica a prejudecatilor se completeaza cu: strazile dezolante si mur­dare din cele mai multe orase, vitrinele plictisitoare, oamenii saracacios imbracati, cafenelele si restaurantele degradate si neingrijite, politistii si functionarii corupti pana in maduva oaselor, comerciantii care pandesc orice ocazie pentru a pacali clientul etc. Iar o astfel de tara isi permite sa vrea sa adere la cercul tarilor "civilizate" ale Europei??

Aceste exagerari sarcastic-ironice au fost plasate intentionat in acest fel, dar nu pentru a ascunde faptul ca multi oameni din apusul Europei fac asocieri asemanatoare cand este vorba despre Romania. Iar daca, ocazional, se fac mentiuni despre peisajul de vis, cu munti masivi, lacuri idilice si ursi nosti­mi, scopul este ca, prin contrastrul ast­fel creat, sa fie evidentiat regretul pen­tru faptul ca locuitorii acestei tari sunt moralmente atat de decazuti.

Sa nu ne lasam amagiti: vorbim despre prejudecatile din cele 15 tari occidentale membre ale UE, iar cel mai recent Eurobarometru 2005 indica faptul ca in medie acestea sunt doar in procent de 41 la suta dispuse sa accepte aderarea Romaniei la UE, procentul Germaniei fiind de 32 la suta, ca sa nu mai vorbim de cel al Austriei, unde numai 17 la suta sunt in favoarea aderarii Romaniei.

In acest context, va puteti inchipui cum a fost comentata intentia mea de a ma pregati pentru misiunea din Romania. Oamenii au dat din cap nedumeriti si au intrebat "Trebuie neaparat?" sau "De ce tocmai Romania?" - iar acestea au fost reactiile cele mai anodine. Cineva chiar m-a batut pe umeri cu compasiune si m-a intrebat foarte serios daca nu cumva am fost mutat disciplinar.

Cu toata pregatirea meticuloasa pentru aceasta sedere in strainatate, tot nu am putut scapa de prejudecati. In structurile UE de la Bruxelles mi s-a recomandat, in repetate randuri, sa ma ocup personal de accesarea fondurilor UE, deoarece partenerii romani "oricum nu se pricep la asa ceva". Iar la instruirea interculturala s-a pus mult accentul pe familiarizarea noului colaborator din strainatate cu "tara si oamenii aces-teia", folosindu-se imagini impresionante, nu in ultimul rand pentru ca "socul cultural" sa nu fie prea mare.