Special

Sindromul balaurului cu mai multe capete

18/07/2006

Publicat in revista

Business Digest
nr. 3 / 18.07.2006

Cuprins
Format PDF

Intr-o dezvoltare umoristica a teoriei despre balauri, scrii­torul polonez Stanislaw Lem arata ca balaurii cu doua ca­pete reprezinta un accident genetic eliminat prin selectie naturala pentru ca un balaur cu doua capete este vulnerabil: capetele se cearta intre ele, iar balaurul are de suferit. Poli­tica romaneasca ilustreaza copios aceasta teorie, atat in viata partidelor politice, cat si in activitatea institutiilor statului. Cu atat mai mult cu cat practica politica romaneasca a ultimilor ani pare a se fi concentrat in directia transformarii balaurului cu doua sau mai multe capete intr-un adevarat principiu de organi­zare atat a partidelor politice, cat si a institutiilor guvernarii.

In privinta partidelor politice, teoria lui Lem este pe deplin confi rmata de politicieni si de electorat. Partidele politice cu "mai multe capete" se scufunda in confl icte interne, ceea ce con­duce la pierderi masive de credibilitate si de electorat. De la cuplul Iliescu-Roman, care a dus la destramarea FSN, la cuplul Basescu-Tariceanu, care duce acum la destramarea Aliantei D.A., avem o lunga experienta a efectelor negative ale bicefalismului partidelor. Ele ajung sa faca din ce in ce mai putina politica si din ce in ce mai multa intriga, iar rezultatul este ca isi indeplinesc din ce in ce mai prost sarcinile cuprinse in fisa postului. Treaba cea mai importanta a partidelor - si a liderilor lor - este sa guverneze, dar ele isi petrec cea mai mare parte a mandatului incercand sa transeze care dintre cei doi - uneori chiar trei - lideri la fel de puternici si de legitimi il va subordo­na sau elimina pe celalalt.

Exact asta fac acum presedintele si primul ministru, fara a aduce cu acest prilej prea multe noutati in politica romaneasca. Caci aproape toate temele majore de disputa dintre cei doi par a fi copiate din temele care aduceau pe pozitii adverse membrii cuplului anterior presedinte - prim ministru, adica pe Ion Ilies-cu si pe Adrian Nastase in timpul guvernarii PSD. Si atunci reorganizarea serviciilor de informatii intr-o "comunitate de informatii" a fost initiata de Cotroceni si respinsa de Palatul Victoria. Si atunci cel mai bine plasat in relatia cu electoratul dintre cei doi si-a dorit alegeri anticipate, blocate de celalalt. Si atunci a fost ridicata problema vo­tului uninominal si a parlamentului uni­cameral, dar a fost abandonata pana la urma de amandoi, pentru ca nici unul nu putea fi sigur ca viitorul parlament restrans va fi dominat de sustinatorii sai. Si atunci criticile adresate de presedinte primului ministru au dus la scaderea credibilitatii si a voturilor pentru cel din urma. Si atunci Cotroceniul era mai axat pe relatia cu Washington-ul si NATO, iar primul ministru mai bine primit in cercu­rile politice europene. Si atunci presa si opinia publica erau mai degraba divizate intre presedinte si premier decat intre putere si opozitie, iar aceasta divizare a dominat viata politica romaneasca pana in pragul alegerilor cand grupuri mari de electorat s-au reorientat brusc si aparent imprevizibil. In paranteza fi e spus, toc­mai de aceea actualele sondaje de opinie nu au o prea mare importanta, pentru ca abia dupa ce alegerile devin dintr-o perspectiva teoretica sau fantezista, un viitor real si apropiat, electoratul isi formuleaza cu adevarat optiunile de vot.