Special

Saltul in necunoscut

Deficitul bugetar si dezvoltarea

18/07/2006

Publicat in revista

Business Digest
nr. 3 / 18.07.2006

Cuprins
Format PDF

La inceputul lui 2006, Romania risca ca bazinul cu bani sa se reverse. In afara de populatie, aproape nimeni altcineva nu cheltuie banii care se aduna in banci venind dinspre Occident. Creditul acordat industriei scade de la peste 55 la suta in 2001 la jumatate (28,2 la suta) in ianuarie 2006. Serviciile nu sunt in stare sa absoarba mai mult de 35 la suta din credite, un ni­vel plafonat inca din 2001. Agricultura isi restrange inca si mai mult capacitatea de a absorbi fonduri, reducand-o la nesemni­fi cativul procent de 2,3 la suta din total. Constructiile, cea mai dinamica ramura a economiei, abia reuseste sa mobilizeze 4,5 la suta din creditul total. Iar guvernul liberal nou instalat, in ciu­da faptului ca iese din acordul cu FMI de dragul principiului de a avea dreptul sa cheltuiasca mai mult decat incaseaza din taxe si impozite, nu este in stare, la sfarsitul lui 2005, sa cheltuiasca din banii incasati la buget o suma echivalenta cu unu la suta din PIB.

Administratia locala este intr-o situatie si mai proasta. Capitala imprumuta cateva sute de milioane de euro de pe piata financiara si ii depune in banci pentru ca nu este pregatita sa ii cheltuiasca, proiectele ei de dezvoltare a infrastructurii fi ind prost sau insufi cient pregatite. Iar marile companii autohtone, fie au finantarea asigurata, fie sunt in situatii de nesiguranta financiara ca urmare a ofensivei politice indreptate impotriva lor.

Iar banii continua sa soseasca! In 2005 si 2006, Romania nu este inundata doar de ape, ci si de fi nantarea internationala. Societatile internationale de rating imbunatatesc evaluarea ris­cului de tara si imping si mai multi bani spre economie, deze­chilibrand balanta comerciala si ridicand nivelul defi citului de cont curent. Ceva trebuie facut de urgenta, iar singurul lucru la indemana este cresterea cheltuielilor de capital guvernamen­tale. Loc este berechet. De peste un deceniu si jumatate, cu exceptia sediilor de banci si a 100 km de autostrada, Romania nu a construit mai nimic si ii lipsesc aproape toate infrastruc­turile. Nu are sosele si autostrazi, poduri, cai ferate, aeropor­turi, conducte petroliere, canalizari, scoli, spitale, stadioane, locuinte, treceri de frontiera, cazarmi, inchisori, camine pen­tru batrani. Are in schimb o neincredere cronica in guverne, ministri, parlamentari, consilii locale si, in general, in oricine cheltuie bani publici.

Pe 28 iunie, Guvernul Tariceanu a luat decizia radicala de a rupe cercul vicios al neincrederii si de a-si asuma mari proiecte publice. Premierul a declarat ca Romania trebuie "sa fie un santier". Marile proiecte publice sunt benefi ce si pot relansa cresterea economica a tarii. Cu o conditie: ca banul public sa fie cheltuit cu folos si sa dea roade. Pericolul este ca el sa se strecoare in consumul neproductiv al populatiei si in buzunare­le clientelei politice.