Special

Romania intre Sankt Petersburg si Washington

22/08/2006

Publicat in revista

Business Digest
nr. 4 / 22.08.2006

Cuprins
Format PDF

Este foarte posibil ca, la Washington, presedintele Bush sa-i fi amintit lui Traian Basescu nu doar de curcubeul care a consacrat, ca un semn divin, relatiile politico-militare romano-americane, cat de acea parte esentiala a discursului sau prin care indemna Romania sa se orienteze catre valorificarea potentialelor legaturi cu Rusia si spatiul fost sovietic. Ca de obi­cei, drept raspuns, romanii au vorbit mult si nu au facut nimic. Un an mai tarziu, cu ocazia unei intalniri la nivel inalt romano-ruse care ar fi putut sa reprezinte o piatra de hotar in dezvoltarea economiei si politicii romanesti, presedintele rus a facut Romaniei aceiasi oferta, bine primita de discursul politic romanesc, si neurmata de nici un fel de actiuni economice, financiare si de constructie de infrastructuri.

Acum, Romania se afla intr-o situatie neplacuta. Relatiile economice cu Rusia si spatiul fost sovietic ale tarii noastre sunt minime. Infrastructura care ar permite Romaniei sa joace un rol de tranzit intre cele doua lumi este cvasi-inexistenta. Relati­ile politice sunt complicate de probleme cu inalta incarcatura emotionala, cum ar fi problema tezaurului, a insulei serpilor si a tratatului Ribbentrop-Molotov. Toate tin de trecut, in vreme ce viitorul tine de volumul schimburilor comerciale, de traseele viitoarelor conducte, de numarul de automobile care utilizeaza gazul natural drept combustibil in locul benzinei, si de capacitatea firmelor romanesti de a finanta proiecte de investitie in spatiul ex-sovietic. Avem un foarte bun prieten si puternic aliat la Washington, dar se pare ca, in ciuda bunelor sfaturi si indemnuri pe care ni le-a dat, in loc sa ii oferim o tara de tranzit intre vest si est si o infrastructura capabila sa sustina acest tranzit, tot ce putem oferi este un teren pentru cazarmile trupelor americane si un batalion mai mult de politie militara in operatiunile internationale de mentinere a pacii. Sunt utile, dovedesc bunele noastre intentii, dar sunt prea putin.

Aparent, Cotroceniul a inteles acest lucru mai devreme decat altii. Asa ar putea fi interpretata interventi a publica a con­silierului prezidential pe probleme de economie, Theodor Stolojan, in favoarea salvarii RAFO. Dar el nu a fost foarte clar in aceasta privinta, asa incat nu putini au pus interventia sa pe seama simplei presiuni a unor "grupuri de interese". In acelasi timp, institutiile Guvernului roman tind sa trateze problema RAFO ca un prilej de rafuiala politica interna, insensibile la orice viziune strategica si pe termen lung. Asa cum si Cotroce­niul tinde, la randul sau, sa trateze problema Rompetrol, singu­ra companie romaneasca cu vocatie expansionista, ca pe una de rafuiala politica interna, ignorand capacitatea acesteia de a juca pentru Romania - pastrand proportiile - tocmai rolul pe care Gazprom il joaca pentru Rusia Ceea ce ar trebui sa inteleaga cat mai repede cele doua palate romanesti in discordie, cel din Cotroceni si cel din Piata Victoriei, este ca, dupa summitul de la Sankt Petersburg, mentinerea acestor viziuni de cartier asupra economiei romanesti nu mai este posibila. O noua lume se naste acum si ar trebui sa ne gasim repede un loc in ea.