Special

Mittal preia Arcelor

18/07/2006

Publicat in revista

Business Digest
nr. 3 / 18.07.2006

Cuprins
Format PDF

Arcelor a acceptat intr-un final oferta unei preluari de catre Mittal, cel mai mare producator de otel. Acest fapt indica o victorie pentru Lakshmi Mittal si pentru actionarii europeni Batalia crancena pentru preluare dintre Arcelor si Mittal Steel a adus o doza de adrenalina in industria otelului. Dupa o batalie de cinci luni pentru preluare, Mittal, deja cel mai mare producator mondial de otel, va detine acum o companie si mai mare.

Luna trecuta, consiliul de administratie de la Arcelor a acceptat o oferta de 25,6 miliarde de euro (32,2 milioane de dolari), cu aproximativ 40 la suta mai mult decat prima oferta, facuta in ianuarie. Noua companie formata in urma fuziunii este de trei ori mai mare decat principalul ei rival. Este o victorie semnifi cativa atat pentru Lakshmi Mittal, cat si pentru actionarii de la Arcelor. Mittal preconiza de mult ca industria va fi dominata de companii care produc peste 100 de milioane de tone de otel pe an. Dar in loc sa actioneze conform acestei previziuni achizitionand producatori de otel de talie mai mica, asa cum facuse inainte, in ianuarie i-a surprins pe majoritatea observatorilor prin incercarea curajoasa de a prelua Arcelor, cel de-al doilea producator mondial de otel. Mittal Steel spera ca productia sa, efi cienta din punctul de vedere al costului, precum si pietele cu marja ridicata dominate de Arcelor sa mentina efervescenta provocata de apetitul imens pentru otel al Chinei. La aceasta se adauga si puterea mai mare a noii companii de a stabili preturile si de a negocia materii prime mai ieftine. Abordarea initiala a Arcelor de catre Mittal a declansat un adevarat razboi al declaratiilor. Guy Dollé, directorul executiv de la Arcelor, a folosit orice tactica pentru a impiedica oferta de la Mittal, pe care el o denumea "150 la suta ostila". Demersul sau a fost sprijinit de atitudinea politicienilor europeni. In special guvernul Frantei si cel al Luxemburgului erau oripilate de faptul ca "o companie straina" era decisa sa absoarba un campion european, desi firma Mittal Steel este inregistrata in Elvetia si are sediul central la Londra. Rezistenta fata de aceasta afacere a coincis cu un val de nationalism economic de-a lungul Europei, guvernele incercand sa faciliteze afaceri intre companiile nationale pentru a descuraja rivalii externi. Arcelor, incurajata de antipatia guvernelor din Franta si Luxemburg, a incercat prin toate mijloacele sa compromita Mittal Steel. A incercat chiar sa creeze o "pilula otravitoare" folosind Dofasco, o companie de otel canadiana pe care a achizitionat-o recent. Mai tarziu, fi rma a propus sa isi rascumpere actiunile, dar aceasta siretenie voia sa blocheze oferta din partea Mittal. Mai neplacuta a fost incercarea domnului Dollé de a caracteriza Mittal drept o companie care nu impartaseste "valorile culturale" europene. Afirmatia ca Mittal suferea de "management mono-cultural" era o simpla ofensa, dar descrierea ofertei ca reprezentand "bani murdari" a fost mult mai mult de atat. Severstal, un producator de otel din Rusia, o tara cunoscuta nu neaparat pentru standardele sale ridicate de politica de afaceri, era gata sa plateasca 13 miliarde de euro pentru a deveni actionar principal la Arcelor. Arcelor a mai folosit si alte trucuri. A cerut ca jumatate dintre actionarii inregistrati sa voteze impotriva ofertei din partea Severstal. Ca rezultat, actionarii au devenit din ce in ce mai agasati de incercarile domnului Dollé de a-si salva slujba mai curand decat de a incheia cea mai buna afacere. Discutiile despre posibile actiuni in instanta, refuzul de a rascumpara actiunile pentru a para oferta Mittal si solicitarea investitorilor cu privire la demisia domnului Dollé au adus in final compania Arcelor la masa negocierilor. Furia actionarilor a domolit si ea opozitia de ordin politic. Luxemburgul a manifestat o tendinta mai moderata de a sprijini Arcelor, iar Franta a acceptat faptul ca nu are nici o putere pentru a interveni.