Finante
Reforma fiscala in Romania
07/06/2006
partener la societatea de avocatura Biris Goran
Fiscalitatea romaneasca este una plina de contradictii. In campania electorala din 2004 am asistat la o lupta intre doua concepte fi scale: social-democratii au sustinut pastrarea cotelor progresive de impunere, liberalii si democratii au sustinut introducerea cotei unice. Cei din urma au avut castig de cauza si au si introdus unele modificari in Codul Fiscal. Drept urmare, se zice acum ca in Romania s-a introdus cota unica.
Cred insa ca inca suntem departe de asa ceva. Cota unica a fost pentru prima data propusa de catre Milton Friedman in 1962, in Statele Unite. Friedman, laureat al premiului Nobel pentru economie, a propus inlocuirea cotelor progresive cu o singura cota de impunere, aplicata tuturor veniturilor ce depasesc un anumit plafon de venit ce ar trebui sa ramana neimpozabil, fara nici un fel de exceptii. La acea vreme, el a ajuns la concluzia ca veniturile bugetului american nu vor fi afectate daca se inlocuieste grila progresiva (pe atunci intre 20 si 91 la suta!!) cu un impozit de 23,5 la suta. Cheia succesului era insa, pe langa cota unica, eliminarea exceptiilor, exceptii care se refereau in special la castigurile de capital. Pentru a elimina impozitarea diferentiata a profitului si a venitului, Friedmann a propus chiar eliminarea impozitului pe profit si impozitarea profitului brut ca venit al actionarului.
Sa vedem insa ce s-a schimbat in ianuarie 2005. In primul rand, s-a redus impozitul pe profit de la 19% la 16%, iar grila progresiva (14%-38% ) de la veniturile ce se supuneau globalizarii a fost inlocuita cu impozitul pe venit de 16%. In al doilea rand, s-au mai facut cateva modificari minore, in special majorarea impozitului pe venitul microintreprinderilor de la 1,5% la 3%. In rest, lucrurile au ramas la fel: impozitul pe castigul din vanzarea titlurilor a ramas 1%, castigul din tranzactii imobiliare a ramas inca neimpozitat, iar posibilitatea de a folosi microintreprinderile pentru remunerarea angajatilor bine platiti si pentru afaceri speculative a ramas. In plus, s-a pastrat si impozitul pe dividende.
Rezulta, deci, ca nu putem spune ca Romania a introdus cota unica, putem spune cel mult ca Romania nu mai supune venitul persoanelor fizice cu cote progresive de impunere. Practic, la 1 ianuarie 2005 Romania avea mai multe cote de impunere: 16% pentru salarii si alte cateva venituri, 1% pentru castigul din titluri de participare sau dobanzi, 10% pentru dividende (efectiv 32,5% pentru profitul net distribuit actionarului) sau 0% pentru castigul din tranzactii imobiliare.
Interesant este insa ca Romania nu a avut niciodata un sistem progresiv de impunere, in intelesul clasic al termenului. Inainte de 2005, Romania a supus cotelor progresive doar veniturile din munca, nu si pe cele de capital. Impozitul pe dividende era 5%, pe castigul din vanzarea titlurilor de participare 1%, iar castigul din tranzactii imobiliare nu era impozitat deloc. Din acest punct de vedere, teza conform careia introducerea cotei unica va favoriza doar bogatii apare ca una pur demagogica, bogatii neplatind niciodata cote progresive. Timp de 15 ani de zile, Romania a aplicat un sistem de impozitare absolut cinic: a supra-impozitat salariile peste medie, ingreunand astfel aparitia si dezvoltarea unei clase medii reale (care se stie ca este motorul progresului oricarei societati civilizate) si a sub-impozitat castigurile de capital, incurajand astfel crearea unei paturi mici de oameni foarte bogati.
Toate articolele
Arhiva FinanteBusiness Digest
nr. 1 din 07.06.2006
Cuprins Format PDF